November 20, 2025
Uneori, mă gândesc că vorbim despre risipa alimentară ca despre ceva abstract. Ca despre o furtună undeva, departe, peste un ocean imaginar. Dar realitatea e cu totul alta: risipa începe înainte să existe produsul. Începe în decizii, în planificări făcute după ureche, în camioane care pleacă cu două ore mai târziu decât ar fi trebuit, în loturi care se produc ca anul trecut, că a mers bine, chiar dacă cererea s-a schimbat între timp.
Am fost într-o fabrică de pâine acum câteva luni și am văzut un palet întreg de produse expirate. Nimeni nu ridica din umeri din nepăsare. Oamenii făcuseră exact ce li se ceruse. Doar că decizia de producție fusese luată cu două săptămâni prea devreme, iar livrările au fost întârziate. Pierderea? Materie primă, energie, ore de muncă, transport. Toate într-o imagine tăcută, la capătul unui depozit rece. Asta nu apare în rapoartele oficiale, dar e realitate pură.
Și aici e paradoxul: industria produce suficient cât să hrănească o lume întreagă, dar pierde zilnic tone de resurse. Materie primă, energie, timp de muncă. E ca și cum ai scrie o carte de 500 de pagini și ai rupe 200 înainte să ajungă la tipar. Și nimeni nu vede asta.
Ce rămâne?
Produsul final, frumos ambalat, tăcut, care nu spune câte mâini a trecut sau câte ore s-au pierdut.
Nu e neapărat vina nimănui. Ani de zile, instinctul și rutina au fost suficiente. Cererea era stabilă, piața previzibilă, iar competiția locală nu provoca schimbări majore. Acum însă totul se mișcă mult mai repede decât poate urmări un om pe hârtie sau în Excel. Cererea fluctuează, transporturile întârzie, stocurile devin dinamice. Și deciziile care odinioară aduceau succesul acum sunt reacții întârziate.
Risipa se întâmplă pentru că nu vedem.
Pentru că suntem prea departe de consecințe. Dacă am vedea în timp real ce se întâmplă cu resursele, ar mai fi pierderile atât de mari? Și aici intervine responsabilitatea. Nu vina, ci respectul liniștit pentru sol, pentru orele muncite, pentru energia consumată. Pentru fiecare ingredient care a trecut prin mâinile cuiva.
În ultimii ani, apar semne de schimbare.
O generație nouă de antreprenori nu mai acceptă pierderea ca pe ceva inevitabil. Ei urmăresc resursele nu cu pixul pe hârtie, ci prin date. Date vii, care circulă între producție, depozit, transport și punct de vânzare. Fluxuri care aproape că se autoreglează. Nu mai produci „cât să fie”, ci „cât e nevoie acum”. Ajustezi capacitatea în funcție de consum, schimbi loturile după sezonalitate, verifici temperatura și timpul de depozitare.
Mici decizii, efecte mari.
Am văzut direct impactul acestui mod de lucru: în depozitele inteligente, pierderile scad cu 20–30% doar pentru că oamenii văd în timp real ce trebuie corectat. Un exemplu simplu: un șofer care schimbă ruta în funcție de trafic, un operator care ajustează temperatura unui cuptor sau volumul unui lot de pâine. Nu e magie, e atenție.
Atenția salvează resurse.
Și aici intervine MaIA.
E un asistent care face vizibile fluxurile invizibile. Conectează date din producție, stocuri, vânzări și le transformă într-o imagine clară a realității de zi cu zi. Arată unde pierdem, unde trebuie ajustat, ce pattern-uri se repetă. Nu pentru a înlocui omul, ci pentru a-l sprijini să ia decizii mai bune, mai rapide, mai respectuoase.
În fabricile pe care le-am vizitat, am văzut schimbări mici, dar cu efecte mari: un lot ajustat cu 5%, o livrare mutată cu câteva ore, un plan de producție recalculat pe baza unor predicții simple.
Rezultatul?
Mai puțină mâncare aruncată, mai mult timp economisit, mai mult respect pentru munca fiecăruia.
La final, totul se reduce la un lucru simplu: grijă. Grijă pentru oameni, pentru materie primă, pentru energie, pentru fiecare etapă din lanțul alimentar. Risipa nu e inevitabilă. Ea e alegere. Și avem instrumente să o prevenim, dacă vrem cu adevărat.
MaIA – Asistenta AI pentru Industria Alimentară devine astfel mai mult decât tehnologie. E conștiință practică, vizibilitate, suport real pentru decizii. Și asta se simte, în fiecare zi, în fiecare lot care nu mai ajunge pierdut.
Dacă vrei să vezi cum poate arăta claritatea într-o industrie care trăiește pe fugă, vino la un demo.
Poate descoperi că, uneori, a câștiga timp înseamnă mai mult decât a fi rapid.
Înseamnă a fi prezent.
Până atunci, ține minte: timpul este cea mai importantă resursă pe care o avem.
Să ai spor! Restul vine cu MaIA – Asistenta AI pentru Afaceri Inteligente în Industria Alimentară. Creativitate umană și inteligență artificială: împreună pentru afaceri de succes în industria alimentară.
contact@maia.expert
Autor: Doriana-Victoria Iacob